Recenzie ” Salammbo” de Gustave Flaubert

Deși se încadrează în rigorismul realismului provăduit de Gustave Flaubert în marea majoritate a operelor sale literare, această carte este total diferită de celelalte romane ale sale, precum ” Madame Bovary”, ” Ispitirea Sfântului Anton” sau ” Educația sentimentală”.

Adoptând ca stil literar ficțiunea istorică, scriitorul francez se ajută în romanul ” Salammbo” de un amănunțit descriptivism în tentativa sa de a îl face pe cititor să se piardă și să se regăsească printre rândurile zbucuimatei istorii a Cartaginei.

Îmbinând istoria cu mitologia, Gustave Flaubert ne înfățișează orașul cu întregul ritual al obiceiurilor, cu uluitorul descriptivism arhitectural care, odată în plus, evidențiază obsesia autorului francez pentru detalii, acestea fiind uneori zugrăvite pe zeci de pagini în încercarea de a ne face, chiar și în mod indirect, părtași la zbuciumata istorie a Cartaginei, cu luxul , opulența și barbaria ei, cu infatuările antropocentriste ale personajelor, cu felul în care viața celor săraci nu valora nimic.

Totul explodează în romanul lui Flaubert în momentul în care Cartagina bravului Hamilcar Barca nu își mai poate plăti cohortele de mercenari care îi adusese faimă și teritorii noi în sângeroase bătălii. De aici începe, într-o tensiune extraordinară acțiunea palpitantă din romanul ” Salammbo”, romancierul galic construind cutremurătoarea frescă a unor întâmplări în care iubirea și ura, liniștea molatecă și strigătul suferinței clădesc în jurul celor două personaje principale, Salammbo și Mato, șuvoiul unor ritmuri iuți, în care moravurile societății, fetișismul pedanteriei și urletul unei lumi încă necizelate, cioplesc trăiri situate undeva între verosimil și neverosimil, între lumina regăsirii și bezna rătăcirii.

Totuși, există și un anumit impediment, cauzat de uzitarea anumitor cuvinte care te obligă să ai dicționarul lângă tine.

Însă, dincolo de acest impediment povestea este fascinantă, având un farmec de netăgăduit, asta în primul rând datorită felului în care Flaubert nu face nicun rabat din descrierea lumii, atât pe timp de pace, cât și de război.

O carte de neratat!

Lectură plăcută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s