Recenzie ” Bărbați fără femei ” de Harruki Murakami

Vreau să cred că nu există printre adevărații împătimiți cititori ai literaturii de calitate cineva care să nu fi citit măcar o carte scrisă de către niponul Harruki Murakami care, din punctul meu de vedere și nu numai, este unul dintre cei mai exponențiali autori ai momentului.

Romanul ” Bărbați fără femei” este o colecție de șapte povestiri în care genialitatea scriitorului japonez se joacă cu realul și irealul, cu realitatea și absurdul, pe care le mixează într-un narcotizant stil care creează dependență, îndemnând astfel cititorul să se cufunde din ce în ce mai mult, odată cu fiecare povestire citită, trecând, odată cu personajele, prin tot felul de simțiri, devenind ei înșiși o parte din carte, ca un organ care ajută fluidizarea narațiunii.

Dincolo de binecunoscuta predispoziție a lui Harruki Murakami spre genunile irealului, fără să cadă în patima fabulației inconsecvente, există totuși o anumită doză de filosofie aparte, un strop de sarcasm care, dincolo de crusta ospitalității nipone, își deșiră raidurile intempestive ale introspecției, ale descritpivismului caracterului uman cu întregul siaj al șerpuirilor comportamentale între prăbușiri și înălțări.

Incontestabila valoare a expresivității literare cunoaște în creațiile sale senzația apartenenței la o lume insuficient explorată, căci oamenii încă preferă să scotocească în ”depărtări cât mai îndepărtate”, uitând de vuietul propriului suflet.

De la spovedaniile neconvenționale dintre Kafuku și Misaki, personajele din ” Drive my car”, până la Samsa din ” Samsa îndrăgostit”, autorul creează lumi și universuri prin contractări și dilatări senzoriale de simțiri și trăiri în care straniul reușește în mod paradoxal să devină din ce în ce mai verosimil.

Favorita mea din cele șapte povestiri este chiar cea care oferă titlul volumului, fiind cea lăsată la urmă din punct de vedere al structurii cărții, îndeplinind rolul cireșei de pe tort. Cu un ușor parfum autobiografic, chiar dacă nu a fost recunoscut vreodată de către autor acest lucru, această povestire este asemeni muzicalității emanată de către ritmul cardiac, care este singura tonalitate pe care îți face plăcere să o asculți zi de zi cu aceeași neîntinată bucurie.

” Bărbați fără femei” este un exemplu de onestitate, asumare și îndrăzneală, acestei trei ingrediente din literatura lui Murakami asigurându-i succesul de care creațiile sale se bucură pe întregul mapamond.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s