Recenzie ” Colecționara de himere” de Danya Ștef

Odată cu apariția volumului de versuri ” Colecționara de himere” apărut la ” Casa de pariuri literare” sub semnătura debutantei Danya Ștef, se naște o nouă percepție a hipesensibilității care emană în șuvoiul versurilor un tentacular amestec de chin și speranță, suferință și stoicism, căutare și rătăcire.

Interogațiile lăuntrice, uneori nostalgice, alteori sâcâitoare, mustesc în poezia Danyei Ștef ca o fâlfâire de efemere îndrăzneli ( ” Mi-am pus adesea întrebarea cum ar fi dacă / cuvintele ne-ar fi numărate/ dacă fiecare dintre noi, ar primii un număr fix de cuvinte/ când pleacă în lume” sau ” Te-ai gândit cî cinci minute din viața ta ar putea da sens/ restului de minute din viața altcuiva?). Uneori aceste întrebări devin un susur abia perceptibil, dar care totuși, la fel ca orice șipot, se poate transforma oricând în fluviu ( ” O singură întrebare/ am pe buze acum :/ Când visătorul moare și el/ Ce se întâmplă cu visul rebel?”)

Și totuși, dincolo de cuvinte există dorul de gesturile oneste și al trăirilor intense ( ” Ne pierdem timpul cu vorbe/ cu legături între subiect și predicat/ într-o gramatică atât de generală și de cumplită/ care nu face altceva decât să ne țină ocupați”), ca și cum sentimentul ireversibilității a ajuns să carieze boemia de altădată a dulcei așteptări îndelung poetizată.

Poeta Danya Ștef se pierde și se regăsește în valuri de spumegândă nostalgie, scrijelind în răbojul vieții fărâme de trăiri care adeseori dispar atât de repede încât nu poți să nu te întrebi dacă ele chiar au existat cu adevărat sau sunt doar rodul iluziei ( ” Noi avem trupuri cu chirie/ și suflete valize cu amintiri”).

Din tot chinul senzorial, care totuși, în ciuda aparentului parfum sisific, naște maiestuoasa cunună de vise, amintiri și convulsive simțiri, poeta își trage seva dorinței de a merge mai departe, chiar dacă , după tot ceea ce a trăit și a simțit, va merge ceva mai șchiopătat. ( ” Când ți-se umple marea de nori/ n-ai decât să-ți faci o barcă/ de vise/ și să te avânți spre stele/ legând prietenii/ pe drumul către stele”)

Dacă vreți să simțiți cum hipersensibilitatea senzorială va pătrunde ușor în sanguinitatea conjugării, readucându-vă în biserica sufletului inocența redescoperirii de sine, atunci citiți versurile din ” Colecționara de himere”.

Lectură plăcută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s